Alexandru Mușina – O vacă, o poezie

La ce-ţi folosesc
Asceza umilă, abstinenţa impusă,
Cărţile şi ceaiurile medicinale, hîrtiile mototolite
Cîştigate spre dimineaţă, bancurile stupide
La care, totuşi, se rîde.

Cînd ea se dezbracă în camere străine,
Cînd senzorii străini receptează căldura
Pielii ei plină de pistrui, cîntecul trist
Al trupului ei animal.

La ce-ţi folosesc
Multele semne pe care
Le vor citi vietăţile fericite ale viitorimii, la ce
Mai pot folosi lumina solară şi-arbustul verde
Sperma divină şi diamantul, copiii de aur
Ai ochilor tăi, la ce folosesc?

Un animal gîfîind
Sub alt animal. O vacă, o poezie.

Anunțuri
Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Lucruri importante

Astăzi am făcut doar lucruri importante

am săpat cu sârg via

am scos puieți

nu rodește

ca acum un an, doi

și de când mă știu

am băut un pahar cu vin

am pus morcovi și sfeclă

la prima ploaie

din nou

la mâncare

am băut un pahar cu vin

am ținut o iepuroaică

într-o poză obraznică

ca iepuroiul bătrân și greoi

să se dea peste cap

am sunat în Germania

am cheltuit 50 de lei

spre seară mi-am amintit de tine.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Progres tehnologic

Când îmi voi repara touch screen-ul

îmi voi mișca degetele repede

pe monitor

iar tu vei prinde viață

din succesiunea imaginilor

ca în pioneratul Disney-ului

îmi vei zâmbi

te vei încrunta

sau vei sta indiferentă

îmi voi mișca

degetele tot mai rapid

voi ieși din my camera video

voi intra în my folders

apoi în my pictures

și nu îmi va rămâne decât să aștept

ca progresul tehnologic

să-mi ofere o hologramă a ta.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Amnistie

Când ajungi să înţelegi

că ţii mai mult la ideea de dragoste

decât la persoana în sine

Orice ai spune sună a reproş

Parcă ai fi un deţinut

căruia amnistia i-a adus

doar batai de cap

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

vis

mama priveşte emisiuni cu

paparazzi si glamour

visează la rochia ei

de o mie de lei

pe care tata i-a promis-o în tinereţe

într-un exces de romantism.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Ca-n filme

De la o vreme privesc doar

filme cu evadări

în sepia sau color

mă uit în râpă

număr valuri imaginare

îl aştept pe al şaptelea

Oare câţi ani mi-ar trebui

să scot pământul din depozit

în îndoitura pantalonilor?

până una alta,

ortodocşi, ospitalieri

şi ancestral binevoitori

nu putem împărţi doi metri de asfalt

leul cade

ne ascundem în spatele ucrainenilor

Ruşii au ieftinit vodka drept răspuns

la recesiunea economică

mă gândesc să-mi fac şi eu ceva

rezerve

de cand cu cei

,,25 de trandafiri strânşi în buchetul vieţii’’

şi o picatură pare un supliciu.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Je ne suis pas Michel

Pe Michel Houellebecq l-am cunoscut în anul I de master, la cursul de Scriere Creatoare. Alături de Milan Kundera, Ian McEwan, Kurt Vonnegut sau Saul Bellow, mi-a zdruncinat din temelii cutumele literare. Platforma a fost de departe, fără să exagerez, romanul vedetă al întregului semestru. Nu ştiu exact cărui fapt s-a datorat. Poate francheţea autorului, poate originalitatea sa sau erotismul pe care a reuşit să îl ridice la nivel de artă ne-au fascinat pe toţi iremediabil. Însă intuiam şi atunci, la fel ca acum, că e mai mult decât atât.

Au fost necesari trei ani ca să citesc încă o carte de Houellebecq. După lectura romanului Particulele elementare, cred că mi-am format o părere. Michel Houellebecq este, întâi de toate, un autor enciclopedic şi un vizionar. În Platforma, subiectele centrale sunt turismul sexual şi decadenţa lumii occidentale,  spre sfârşitul cărţii având loc şi un atentat islamist care, curios lucru, urma să fie repetat şi în viaţa reală la World Trade Center. În Particule elementare, la pagina 65, am găsit un pasaj despre cei de la Charlie Hebdo, care prin 1970  ,, erau în acord cu industria de divertisment în punctele esenţiale: distrugerea valorilor morale iudeo-creştine, apologia tineretului şi a libertăţii individuale” – un fel de libertate de expresie actuală, aş adăuga.

Totuşi, Houellebecq reia în Particulele elementare majoritatea temelor existente şi în Platforma – decadenţa Occidentului, imposibilitatea unei iubiri autentice în acest spaţiu (în paralel ni se oferă şi un alt univers, în care lucrurile s-ar rezuma simplu la ,, pământ, agricultură, sex cu nevasta, copii, boală şi atât”), angoasa omului modern în faţa îmbătrânirii, cât şi incapacitatea acestuia de a supravieţui dacă ar fi lipsit de progresele ştiinţifico-tehnologice.

Este nevoie de o salvare şi salvarea nu apare, aşa cum am putea crede, prin dragoste, umanitate sau divinitate. Salvarea vine prin ştiinţă – o nouă specie umană, modificată genetic. Prin 2020 ar trebui să rămânem puţini, noi, cei autentici.

Şi în final, un alt citat care mi-a plăcut – ,, nefericirea noastră nu atinge apogeul decât atunci când am întrezărit, îndeajuns de aproape, posibilitatea practică a fericirii”.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu