Povestea râmei

A fost odată ca niciodată că de n-ar fi nu s-ar povesti, o poveste a râmei. Nu ştiu de ce această poveste se cheamă aşa, pentru că nu veţi găsi nici o râmă aici. „Binevoitorii” vor afirma , bineînţeles, că există,totuşi, o râmă în toată povestea asta.
Ca în toate basmele trebuie să existe şi un personaj principal, aici apar eu. Veţi fi, poate, miraţi, dar nu posed capacităţi supranaturale, n-o cunosc pe Sfânta Duminică, nu am un cal alb sau o tolbă cu săgeţi, de paloş nici nu mai vorbesc. Singurul meu merit e că sunt mezinul familiei împărăteşti şi că am un talent înăscut de „a intra în probleme”, de „a o face lată” sau de „a da cu bâta-n baltă” şi toate acestea cumulate.
Îmi amintesc că era o seară rece de primăvară, iar în jurul meu era un întreg tam-tam. A doua zi, însoţit de alaiul împarătesc, trebuia să plec la studii la unul din Împăraţii Uniunii Europene. Se terminase vacanţa pe care în stilul caracteristic o mai prelungisem o săptămână. Eram student de câţiva ani buni, iar teama celor cinci sute de km şi a distanţei „de peste mări şi ţări” ce despart palatul meu de reşedinţa toamna, iarnă, primăvară s-a topit treptat. Ce sunt cinci sute de km pentru un flăcău călit in spiritul prăşitului şi al vinului roşu de prin mai?
Totul era pregătit pentru „drumul iniţiatic“ de a doua zi. Numai cel ce are coadă şi coarne m-o fi pus să dau drumul cutiei femecate. Acolo ce să vezi? Un bătrânel tulbura apele, vroia să sperie spiritele rele. Atât mi-a trebuit, s-a aprins becul,când se aprinde becul e de rău.
A doua zi, dis de dimineaţă, ca să nu fiu zărit de străjile împărăteşti, ieşeam tip-til din palat şi porneam spre Apa cea Mare. Soarele m-a găsit cu mâinile îngheţate pe undiţa fermecată şi dinţii clănţănind, totuşi devotat cauzei pescuitului. Cred că şi lui îi era milă de mine. Ce au suferit Prâslea, Greuceanu sau Harap-Alb? Ajunsesem să blestem ziua când bunicul, adică Împăratul cel Mare, m-a dus pentru prima dată la pescuit. Pe atunci eram un Prâslea jr, aveam vreo cinci ani, dar şi pe vremea aceea când se aprindea becul era de rău. Câte împărăţii vecine n-au avut de suferit.Mai târziu câte domniţe nu vor suspina nopţi în şir în aşteptarea celui mai falnic dintre prinţi. Deja sunt cunoscut în tot ţinutul pentru subtilul talent pescăresc aşa că să nu vă miraţi că şi de această dată nu am prins mai nimic.
Tot stând şi stând aşa, unde începe undiţa a se agita şi cînd trag mare îmi e mirarea să văd un peştişor atât de mic că numai ochii i se vedeau. Dar asta n-a fost tot, mirare şi mai mare când peştişorul începe să vorbească în grai omenesc rugându-mă să-l eliberez. M-am gândit că ar fi păcat să-i dau drumul fără a-mi pune o dorinţă. Am zis că vreau să fiu fericit.
Purificat de fapta nobilă şi cu gândul la fericirea ce va să vie, am mai îndurat destoinic câteva ore vitrejiile naturii că doar sunt fecior de împărat şi asta e povestea mea. Următorul prilej de mirare n-a fost a bine. S-o fi prins vreo balenă în cârlig, m-oi fi agitat prea tare la gândul că tot ghinionul pescăresc ţine, deja, de ordinul trecutului. Sigur e că atât cât ai spune peşte,nu mai eram sus, pe dig, ci în apa adâncă şi rece ca gheaţa. Nu ştiu cum am ieşit, sunt un înotător mediocru cu m mic, iar apa rece nu e tocmai un foarte bun stimulent. Pe semne s-o fi găsit vreo sirenă cu suflet bun care să mă ajute să ancorez.
E dificil să descriu starea mamei Împărătese când m-a văzut ajuns triumfător la palat. E mult mai simplu să zic ce a urmat- patru zile de mort, lat în pat. Aş mai fi stat mult aşa dacă vrăjitoarea Smvamp nu mi-ar fi adus să beau licoarea fermecată de micşunele din ţinutul Uazub, acolo unde e capătul pământului şi unde întoarce vântul. În a cincea zi imi începeam drumul iniţiatic spre reşedinţa de toamnă,iarnă,primăvară.
Aştept şi acum fericirea. Nu ştiu ce a înţeles peştişorul prin fericire, dar cred că am avut viziuni diferite. Se spune că şi acum el ar mai aştepta fii şi fiice de împărat dornic de a le îndeplini dorinţele…

Publicitate

Despre student forever

student forever forever
Acest articol a fost publicat în literatura și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s