Jurnalul unui student basarabean IX

Nu i-am înţeles niciodată pe cei ce iubesc să se transfere la altă şcoală sau să-şi schimbe domiciliul pentru a-şi continua studiile. Nu mă mai înţeleg nici măcar pe mine! Ce naiba caut eu aici? Nu-mi era bine acasă?

Senzaţia de intrus şi de oaspete lăsat să aştepte în tindă mă copleşeşte din ce în ce mai mult. A trecut deja o lună de când sunt aici şi nu am realizat absolut nimic! Ce s-a ales din toate visele mele plămădite în serile răcoroase de vară? Înafară de popularitatea de care îmi place să cred că mă bucur în rândul colegilor, nu am absolut nimic. Profesorii, posibil, m-au remarcat, dar în catalog continuă să răsară doar note de cinci şi de şase. Vădit trebuie să schimb ceva. După rezistenţa disperată fără apă, gaz şi lumină am capitulat şi ne-am refugiat care şi încotro. La şcoală unii profesori încep să ne aducă pachete alimentare şi se arată din ce în ce mai îngrijoraţi de soarta noastră.Arborez un zîmbet indiferent şi orgolios  şi mint cu seninătate că am vorbit cu cei de acasă şi că totul se va rezolva în cel mai scurt timp. Începe să-mi placă ceea ce debitez, poate că aşa şi este.Totul e posibil pănă la urmă, nu? Am prins o găzduire avantajoasă la profesoara de română. Probabil au mişcat-o accentul şi cuminţenia mea. E o doamnă trecută de 60 de ani, boemă şi plină de viaţă. Nu e greu de presupus că şi-a petrecut tinereţea în cercuri distinse, printre loje de teatru şi catedre conduse de profesori universitari distinşi. Casa e spaţioasă şi inspiră un aer vechi ce te apasă.Pare mai degrabă un refugiu perfect pentru un scriitor ratat ce îşi caută inspiraţia. Stau în mansardă, o cămeruţă aidoma celei din tinereţile adolescentului miop. Aceasta ma face să mă simt mai bine. În fiecare dimineaţă privesc răsăritul şi sunt mai aproape de acasă. Încă nu mă bucur de încredera totală a profesoarei, îmi tot repetă că nu am voie să aduc fete. Mai târziu îmi va reproşa că nu am iubită. Încearcă să-mi îmbunătăţească şi limba română- cartofi nu cartoafi, trebuie să deschid vocala e.

În schimb, ca un adevărat discipol al şcolii sovietice, m-am înscris în toate secţiile sportive posibile. Gheorghe şi Vitali sunt în echipa liceului la volei, eu sunt doar rezervă. Printre cercurile de liceeni circulă tot mai des ideea că basarabenii  par a fi făcuţi pentru sport. Zvonul mă încântă, mă mai înscriu şi la fotbal şi rugby. Cel mai mult  mă atrage rugby-ul. Muncile de la ţară sunt decisive, intru direct în echipa titularilor, nimeni nu reuşeşte să mă placheze. Mirela mă priveşte de pe margine, îmi zâmbeşte…

Publicitate

Despre student forever

student forever forever
Acest articol a fost publicat în literatura. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Jurnalul unui student basarabean IX

  1. taaleex zice:

    nu stiu cum, da parca aveti o parere cam buna despre Dv

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s