Exerciţiu ghicitoare început de proză

Acea imagine, dintr-o după amiază răcoroasă de toamnă, în care l-am văzut pentru prima oară de la distanţa câtorva zeci de metri, mi-a rămas întipărită în memorie ca un verdict inexorabil a ceea ce urma să reprezinte liceul şi ulterior studenţia. Pereţi canceroşi mustind de povara trecerii anilor, ferestre aşezate ca într-o gară şi uşi ce se deschideau pentru a nu se mai închide. Ierarhia etajelor, cu familişti şi muncitori, îţi inducea senzaţia aflării într-un purgatoriu.  Mirosul îţi pătrundea până în ultimele baiere ale sufletului, urmându-te pretutindeni, etalându-şi supremaţia în faţa epidermei incapabile să lase în urmă  acel iz . Un miros specific pe care îl voi regăsi ulterior, deşi mult atenuat, în fiecare an al progresiei mele studenţeşti. Reîntinerirea şi cosmetizarea, uneori exagerată din ultimii ani, nu şi-au făcut efectul, acea veche imagine persistând cu încăpăţânare. Camerele de filmat, mobilierul nou, securitatea în general, îţi îngrădesc şi limitează automat libertatea. Or, cel mai adesea gradul de securitate este invers proporţional cu cel al libertăţii.

Publicitate

Despre student forever

student forever forever
Acest articol a fost publicat în pur si simplu. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s