În cazul în care te afli într-un blocaj de idei, Moldova îţi oferă noi şi noi subiecte de gândire. De la admiraţia cumulată cu invidie făţişă pentru ,,băieţii deştepţi”, la izbucnirile patriotarde şi până la ridicarea pe soclu a celor care fac şi pentru ei, dar fac şi pentru oameni.
Orice gândire raţională se va cutremura în faţa realităţii din urmă. În fond, nu e normal ca moldovenii ajunşi în funcţii de conducere să facă doar pentru oameni? Nu au un salariu (aşa modest cum e) care le este oferit pentru munca prestată? Dacă am accepta această logică (şi o mare parte a societăţii o acceptă) câtă mită ar trebui să ceară profesorii şi medicii pentru a face şi pentru ei în schimbul a ceea ce au făcut pentru oameni? Şi exemplele pot continua la nesfârşit.
Şi mai alarmant este faptul că în momentul în care vei intra în dialog cu prieteni, colegi şi/sau simple cunoştinţe, vei fi izbit de o altă remarcă made in Moldova – tu nu ai face la fel?
– Nu, nu aş face la fel! Răspunzi.
– Ei, stai liniştit! Aşa zici acum, dar…
Şi dialogul va curge în aceeaşi direcţie, cu încercările tale de a te revolta şi cu remarcile cu jind, ale interlocutorului, că nu se află în locul celui care face şi pentru el, dar şi pentru oameni.
De aici rezultă şi alte deprinderi ale homo sovieticus moldovanus – lipsa respectului faţă de muncă, faţă de cultura de specialitate, dar şi admiraţia disimulată în spatele nerăbdării de a lua locul celor care fac şi pentru oameni.
O fi o soluţie şi asta! Să ne tot rulăm în funcţii, până când toţi cei aproximativ 3 mln de cetăţeni ai Republicii Moldova vor face şi pentru ei şi pentru oameni. Şi apoi, bineînţeles, o vom lua de la capăt.
Tabacdan's Blog 