Requiem pentru un gândac

,,Casa părintească nu se vinde”

Ea pare o sală de așteptare

ca atunci când am dormit în

gara din Buzău rătăcit

între două trenuri

fără trei lei

cu ultimii doi spre Galați

și Sandu așteptându-mă cu

zâmbetul pe buze

– bravo studentule!

Așa am ajuns în buticul

de la 10

unde te-am despuiat lacom

din priviri

greșeală mare, câteva luni irosite

Apoi la patinoar, mâinile tale ca

un fir al Ariadnei

îmi arătau calea.

În tot acel labirint de gheață

rolul taurului era singurul disponibil.

Scot poza cu mine întins pe jos

din enciclopedia sovietică

cineva mă privește zâmbind

Îmbrăcat adecvat cu o geacă cât mai groasă

și niște blugi zgrunțuroși

și așa nu am dormit două săptămâni

pe partea stângă.

Aștept să înghețe băltoacele

și promisiunea ta

,,Știți unde trăiesc Vladimir și Valentina”?

Publicitate

Despre student forever

student forever forever
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s