Pe stradă am dat
peste un câine
l-am strigat firesc
ca întotdeauna
– Bobic! Bobic!
Și pentru prima oară
câinele s-a gudurat
și m-a urmat.
Mi-am amintit atunci
cum te enervai
,,De ce le tot spui așa?
O să se supere stăpânul!
De ce nu le zici, simplu, Grivei sau Cuțu?
Sau, de ce nu treci pur și simplu și să taci din gură?”
Și-atunci m-am întors
și m-am răstit
– Marș, Bobic!
Tabacdan's Blog 