Plopul pe care l-am visat toată copilăria
prăbuşit peste şcoală
nu mai e
l-au tăiat să încălzească iarna fundurile altor elevi
ei nu vor mai avea aceleaşi griji.
Privesc pereţii strâmţi ai camerei de cămin
şi mă gândesc la normele europene
şi la numărul minim de metri pătraţi
care îi revin unui porc.
Deambulez prin Corpul T şi
fotografiez pereţii murdari, inestetici
ce seamănă cu un spaţiu concentraţionar.
Intru într-o sală de curs
acolo cu puţin noroc voi găsi
numele lui tata inscripţionat pe o bancă
şi un trenuleţ care aşteaptă să i se mai adauge un vagon.
Mai cruntă decât Alcatraz
înconjurată doar de diplome
fără nicio posibilitate reală de ancorare
pe o suprafaţă de câteva sute de km
aceasta este închisoarea mea
până când copiii
vor mai adăuga un vagon la trenuleţ.