Cele mai importante amintiri sunt cele
care te-au impresionat în copilărie
aşa se spune.
Eu te ţin minte, bunicule,
cum îmi dădeai o palmă, mă apucai de moţul de lângă ureche
și eu te urmam în paşi de balet
ăsta a fost modul tău
de a-ţi arăta dragostea
datorită ţie nu am mai mai fumat
de când nuiaua cu care te postasei în mijlocul drumului
ca eu să nu pot trece
m-a ajuns ca o caracatiţă care se tot alungea
şi s-a lipit de fundul meu diafan
nu mai suport de atunci să văd nici măcar
pe cineva fumând în preajmă.
Eu te ţin minte, bunicule,
cum îmi spuneai, lasă tărpanul că o să-l strici
iar eu te sfidam cu un zâmbet de copil
și lalele uscate săreau parcă secerate de o combină sovietică
până când tărpanul s-a înfipt în pământ şi s-a preschimbat
ca printr-o minune într-o seceră
Eu te ţin minte, bunicule,
cum ai zâmbit satisfăcut,
iar eu am început să merg iarăşi în paşi de balet.
Eu te ţin minte, bunicule,
când m-am jucat cu puşca
că nu te-a bucurat prea mult perspicacitatea mea
trebuia să spun că nu o să mai umblu în viaţa mea la puşcă
cum să spun aşa ceva?
eu mă visam Robin Hood!
începeam să cunosc la ceas
băţul mare era la 3 şi a ajuns la 9
atâta m-ai chelfănit
Eu te ţin minte, bunicule,
cum făceai gimnastică dimineaţa
și boxai cu un adversar invizibil
mă alergai şi râdeai
erai puternic, bunicule
aveai 72 de ani şi ai fi pus jos orice tânăr
Eu te ţin minte, bunicule.
Tabacdan's Blog 