Poem biografic exercițiu master

Cele mai importante amintiri sunt cele

care te-au impresionat în  copilărie

aşa se spune.

Eu te ţin minte, bunicule,

cum îmi dădeai o palmă, mă apucai de moţul de lângă ureche

și eu te urmam în paşi de balet

ăsta a fost modul tău

de a-ţi arăta dragostea

datorită ţie nu am mai mai fumat

de când nuiaua cu care te postasei în mijlocul drumului

ca eu să nu pot trece

m-a ajuns ca o caracatiţă care se tot alungea

şi s-a lipit de fundul meu diafan

nu mai suport de atunci să văd nici măcar

pe cineva fumând în preajmă.

Eu te ţin minte, bunicule,

cum îmi spuneai, lasă tărpanul că o să-l strici

iar eu te sfidam cu un zâmbet de copil

și lalele uscate săreau parcă secerate de o combină sovietică

până când tărpanul s-a înfipt în pământ şi s-a preschimbat

ca printr-o minune într-o seceră

Eu te ţin minte, bunicule,

cum ai zâmbit satisfăcut,

iar eu am început să merg iarăşi în paşi de balet.

Eu te ţin minte, bunicule,

când m-am jucat cu puşca

că nu te-a bucurat prea mult perspicacitatea mea

trebuia să spun că nu o să mai umblu în viaţa mea la puşcă

cum să spun aşa ceva?

eu mă visam Robin Hood!

începeam să cunosc la ceas

băţul mare era la 3 şi a ajuns la 9

atâta m-ai chelfănit

Eu te ţin minte, bunicule,

cum făceai gimnastică dimineaţa

și boxai cu un adversar invizibil

mă alergai şi râdeai

erai puternic, bunicule

aveai 72 de ani şi ai fi pus jos orice tânăr

Eu te ţin minte, bunicule.

Publicitate

Despre student forever

student forever forever
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s